Oamenii pe care îi duc în suflet

Oamenii pe care îi duc în suflet, abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni, fără speranță de bătrâni. Tremură. Nu fiindcă eu îi privesc printr-o prismă afectată și patetică, ci fiindcă există tremur și există bătrânețe, și miros de pipi, și părăsire, chiar dacă ai în casă un lighean de tablă...

citeste mai departe ...