Până la stele (Cum voi trai)

 Mi-e teamă respirând să nu ucid
Secunda asta veșnic trecătoare
Să nu te pierd, mă osândesc să-nchid
Pe veci, în mine, timpul cu zăvoare.

Că uite, iar vin zorii și nu stiu
Cum se zidește în salcâmi o veste,
Că am iubit, că s-a făcut târziu,
Și-n tine am rămas doar o poveste.

Cum voi trăi dacă-ntr-o zi, plecând,
Uita-vom despre tot ce ni se-ntâmplă
Și dacă va ploua la mine-n gând
Și iarna va veni la tine-n tâmplă?

Cum voi mai ști că îngeri te-au iubit
Prin carnea mea, ca pe o-ntruchipare
De Dumnezeu, cu trup de fân cosit
Și buze de cireșe dulci-amare?

Măcelului dă-mi ochii, să nu stiu
Când vine vremea să plecam acasă,
Ca-ntr-un azil de scâncet vișiniu,
Spunând poeme pâinii de pe masă.

Ref: Până la stele-nflorim a lucernă

Până la  lună, măceșe rănite,

Ca două culori prea înalte, iubite,

Ca două clepsidre cu nisipul în bernă…