Articole recente

Pământean, nelumesc

de Camelia Radulian

Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de...

citeste mai departe ...


Te iert

de Camelia Radulian

Te iert că m-ai iubit ca pe-un popas de lungi tăceri și vremuri dispărute Asemeni lor și eu, cu vorbe mute, te iert că m-ai iubit de bun rămas. Ca o absență-n care crește fum, mințind frumos, te mai aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să...

citeste mai departe ...


Verdele de rămas bun

de Camelia Radulian

Din poienele uitării, iarba nopții tot mai mult și mai mult, din altă vreme, și mai stins din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Cu ochi verzi, din verde frunza Verdele de ramas bun Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n astă seară, iar fântâna – peste ochii plini de cețuri și de ploi, tu, râzând, te-ai strâns din...

citeste mai departe ...


LUA-TE-AR DRACU, TAMARA!

de Camelia Radulian

Adu-mi sticla mea cu iluzii, femeie, să mă îmbăt din nou, să uit cum treci ca o vacă bătrână prin casa noastră de praf, cum îți atârnă ștreangul cărnii în jurul oaselor fără putere, cum gâfâi mergând și te ții cu mâna de inimă, urâto, uite cum te reverși cu riduri cu tot peste toate zilele mele de doliu, în care nu pot să cred...

citeste mai departe ...


EU SUNT MIRA…

de Camelia Radulian

O vedeam adesea, cuibarita de frig langa acelasi trunchi de copac, cu genunchii stransi la gura si cu capul ascuns intre maini. Murmura cuvinte numai de ea stiute, care se amestecau cu fosnetul frunzelor de toamna si se duceau pana hat! departe, luate de vant, se izbeau de portile caselor si plecau mai apoi pe mahalaua ingusta, lipindu-se de pietrele peste care nu pasea decat...

citeste mai departe ...


Page 3 of 3123

Despre mine

Am făcut greva foamei. Am plâns sub duş şi în apa plină de uleiuri aromatice din cadă. Mi-am tuns părul chilug în semn de sfâșiere. Şi în semn de frondă. Am ars cărţile din care viaţa zâmbea suav ca o acadea roz în mâinile unei fetişcane

Abonați-vă la blog!

Alătură-te altor 33 de abonați

Cautare