Articole recente

Cel din urmă dezastru

de Camelia Radulian

Am ars împrejmuirile mele. Erau cărunte. În cenușa lor am aprins o țigară de foi și poate o frântură de Bach, nu mai știu.   Toamnă.Tu nu ești. Sângele îmi șiroiește gări năpădite de frunze. Cer fracturat. Plouă femei triste din mâini.   Pielea mea e un caiet în care închid cel din urmă dezastru: te iubesc.


Până la stele (Cum voi trai)

de Camelia Radulian

 Mi-e teamă respirând să nu ucid Secunda asta veșnic trecătoare Să nu te pierd, mă osândesc să-nchid Pe veci, în mine, timpul cu zăvoare. Că uite, iar vin zorii și nu stiu Cum se zidește în salcâmi o veste, Că am iubit, că s-a făcut târziu, Și-n tine am rămas doar o poveste. Cum voi trăi dacă-ntr-o zi, plecând, Uita-vom despre tot ce ni se-ntâmplă...

citeste mai departe ...


Nostalgicul perfect sau ț-ai dracu să fiţi!

de Camelia Radulian

Nostalgicul emblematic, pur, etalon, e cel care vorbeşte DOAR despre nenorocitul ăla de serviciu pentru toţi, (agronom, dacă se poate, că sculer-matriţer era deja un vis prea frumos), despre ştergerea datoriilor, despre fabrici, uzine, tuneluri, hidrocentrale şi drumuri, despre îngheţata Polar, oh! bunătate planetară, păi cum să nu fie, dacă doar aia era?, despre savarinele cu un leu cin’zeci, şotronul din faţa blocului, elasticul, miuţa,...

citeste mai departe ...


Pământean, nelumesc

de Camelia Radulian

Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de...

citeste mai departe ...


Te iert

de Camelia Radulian

Te iert că m-ai iubit ca pe-un popas de lungi tăceri și vremuri dispărute Asemeni lor și eu, cu vorbe mute, te iert că m-ai iubit de bun rămas. Ca o absență-n care crește fum, mințind frumos, te mai aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să...

citeste mai departe ...


Verdele de rămas bun

de Camelia Radulian

Din poienele uitării, iarba nopții tot mai mult și mai mult, din altă vreme, și mai stins din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Cu ochi verzi, din verde frunza Verdele de ramas bun Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n astă seară, iar fântâna – peste ochii plini de cețuri și de ploi, tu, râzând, te-ai strâns din...

citeste mai departe ...


Page 3 of 41234

Despre mine

Am făcut greva foamei. Am plâns sub duş şi în apa plină de uleiuri aromatice din cadă. Mi-am tuns părul chilug în semn de sfâșiere. Şi în semn de frondă. Am ars cărţile din care viaţa zâmbea suav ca o acadea roz în mâinile unei fetişcane

Abonați-vă la blog!

Alătură-te altor 43 de abonați

Cautare