lua-te-ar dracu, sufletul meu, sfâșierea mea albă, femeia mea pierdută, Tamara… citeste continuarea
Nostalgicul emblematic, pur, etalon, e cel care vorbeşte DOAR despre nenorocitul ăla de serviciu pentru toţi, (agronom, dacă se poate, citeste continuarea
În multa, nerostita vieţii vină, Când ne-o cădea zăpada peste frunţi, Or să ne crească-n braţe patru punţi Şi-o să ne ştergem ochii de lumină. Înveșmântaţi în sarea astei lumi, Iubitul meu, cui oare o să-i pese? Păienjeni albi pe nume ne vor ţese Răcoare de castani şi de aluni. Voi spune-atunci: adună-mă cu mâna Din praful primăverii, dacă treci, Şi fă-mi pe trup cu...
citeste mai departe ...
Mamă, nu sta îngenuncheată ia o lopată şi sapă-mă greu până dai de mirosul meu de cucută, până dai de pruncul mereu slobod şi paşnic ca o răzvrătire de miel. Nu sta ingenucheată , mamă! sapă-mă mult până dai de lujerii mei de livadă, până dai de un lut negru şi orb, asemenea mie. Te strig, nu răspunzi. Poate sunt mut, dar fost-a...
citeste mai departe ...
Bunicul e sfoară de legat anotimpurile să nu se mai ducă la vale vlaga lui și picioarele prea bătrâne să urce din nou dealul viilor când vine la el primăvara tocmai din aburul unei ciute căutându-l sub frunze. Până în mijlocul mâinii mi-a săpat el un leagăn de lemn. Auzi? Vântul prin el adie. E sfoară bunicul în jurul gâtului meu și acest...
citeste mai departe ...
Sunt un oraş cu umblet prin nămeţi Aici îşi cresc drumeţii prunci de grâu Sunt strada nimănui, m-am prins la brâu ca un cuţit cu toţi mesenii beţi. Eu vin din mere şi am dinţi de flori, În ochi am noduri moi ca un pământ săpat adânc în linişti de cuvânt Pe crupa mea stă şaua unor nori. Ziarele-mi beau praful prin bazar Nici veştile...
citeste mai departe ...
Sărut mâinile, domniță! Sărbători fericite! Să vă dea Dumnezeu sănătate! – spuse aerului din urma ei, deşi ea zăbovise în faţa lui puţin, doar cât o bătaie de aripă în zumzetul ostenit al peronului dintr-o gară din sud. Mototoli hârtia de un leu în buzunarul întărit de frig şi calculă din nou. Acum am fix treij’ de lei. Fix! Doamne-ajută! O să vină şi trenul...
citeste mai departe ...
Am minţit când ţi-am spus „trecut”. De fapt, eşti grinda pe care atârnă noduri şi noduri în noapte toate zilele în care nu te-am putut părăsi, abator de iluzii şlefuindu-mi zarzării şi nălucile şi lintiţa bălţii şi râul care trecea cândva prin spatele ochilor. Dorm singură cu tine în fânul hambarelor, dorm bătrână şi ninsă, abstractă şi rece, păpuşa mea de trenţe cu nisip scârţâindu-mi...
citeste mai departe ...