Articole recente

Dangăt cu păr lung

de Camelia Radulian

Sunt un oraş cu umblet prin nămeţi Aici îşi cresc drumeţii prunci de grâu Sunt strada nimănui, m-am prins la brâu ca un cuţit cu toţi mesenii beţi. Eu vin din mere şi am dinţi de flori, În ochi am noduri moi ca un pământ săpat adânc în linişti de cuvânt Pe crupa mea stă şaua unor nori. Ziarele-mi beau praful prin bazar Nici veştile...

citeste mai departe ...


Dansează, domnule, dansează…

de Camelia Radulian

Sărut mâinile, domniță! Sărbători fericite! Să vă dea Dumnezeu sănătate! – spuse aerului din urma ei, deşi ea zăbovise în faţa lui puţin, doar cât o bătaie de aripă în zumzetul ostenit al peronului dintr-o gară din sud. Mototoli hârtia de un leu în buzunarul întărit de frig şi calculă din nou. Acum am fix treij’ de lei. Fix! Doamne-ajută! O să vină şi trenul...

citeste mai departe ...


Abator de iluzii

de Camelia Radulian

Am minţit când ţi-am spus „trecut”. De fapt, eşti grinda pe care atârnă noduri şi noduri în noapte toate zilele în care nu te-am putut părăsi, abator de iluzii şlefuindu-mi zarzării şi nălucile şi lintiţa bălţii şi râul care trecea cândva prin spatele ochilor. Dorm singură cu tine în fânul hambarelor, dorm bătrână şi ninsă, abstractă şi rece, păpuşa mea de trenţe cu nisip scârţâindu-mi...

citeste mai departe ...


Cel din urmă dezastru

de Camelia Radulian

Am ars împrejmuirile mele. Erau cărunte. În cenușa lor am aprins o țigară de foi și poate o frântură de Bach, nu mai știu.   Toamnă.Tu nu ești. Sângele îmi șiroiește gări năpădite de frunze. Cer fracturat. Plouă femei triste din mâini.   Pielea mea e un caiet în care închid cel din urmă dezastru: te iubesc.


Până la stele (Cum voi trai)

de Camelia Radulian

 Mi-e teamă respirând să nu ucid Secunda asta veșnic trecătoare Să nu te pierd, mă osândesc să-nchid Pe veci, în mine, timpul cu zăvoare. Că uite, iar vin zorii și nu stiu Cum se zidește în salcâmi o veste, Că am iubit, că s-a făcut târziu, Și-n tine am rămas doar o poveste. Cum voi trăi dacă-ntr-o zi, plecând, Uita-vom despre tot ce ni se-ntâmplă...

citeste mai departe ...


Nostalgicul perfect sau ț-ai dracu să fiţi!

de Camelia Radulian

Nostalgicul emblematic, pur, etalon, e cel care vorbeşte DOAR despre nenorocitul ăla de serviciu pentru toţi, (agronom, dacă se poate, că sculer-matriţer era deja un vis prea frumos), despre ştergerea datoriilor, despre fabrici, uzine, tuneluri, hidrocentrale şi drumuri, despre îngheţata Polar, oh! bunătate planetară, păi cum să nu fie, dacă doar aia era?, despre savarinele cu un leu cin’zeci, şotronul din faţa blocului, elasticul, miuţa,...

citeste mai departe ...


Page 2 of 3123

Despre mine

Am făcut greva foamei. Am plâns sub duş şi în apa plină de uleiuri aromatice din cadă. Mi-am tuns părul chilug în semn de sfâșiere. Şi în semn de frondă. Am ars cărţile din care viaţa zâmbea suav ca o acadea roz în mâinile unei fetişcane

Abonați-vă la blog!

Alătură-te altor 33 de abonați

Cautare