Nelegiuit mă fumează îngerii
de Camelia Radulian
Mamă, nu sta îngenuncheată
ia o lopată
şi sapă-mă greu
până dai de mirosul meu de cucută,
până dai de pruncul mereu
slobod şi paşnic
ca o răzvrătire de miel.
Nu sta ingenucheată , mamă!
sapă-mă mult
până dai de lujerii mei de livadă,
până dai de un lut
negru şi orb, asemenea mie.
Te strig, nu răspunzi. Poate sunt mut,
dar fost-a să-mi fie atât,
atât de mult urlet prin frunze,
că aş putea să-nfrunzesc iar
sfâşiată cum pleci,
învelită în pânze
şi în lacrimi de om.
Iată, eu
eu sunt un pom
înmuguresc peste toamnă, mamă,
mamă icoană
şi cât de frumos
anevoios
să-ţi mângâi obrazul pe-ascuns
cu foşnetele mele de mâini
ca un abur de pâini…
Eu plec să-mă-ntind printre crini,
de lumini
E vremea când
mă fumează îngerii, altfel cum
și de unde fum
şi atâta scrum?
Pielea mea, tabac ieftin şi bun
pentru cei de pe drum…
Îngerii mă fumează de-acum.
Nelegiuit mă fumează îngerii, mamă,
tu ia o lopată şi sapă mereu
până dai de pruncul tău slobod,
de mine, de eu…