Nelegiuit mă fumează îngerii

Nelegiuit mă fumează îngerii
de Camelia Radulian

Mamă, nu sta îngenuncheată

ia o lopată

şi sapă-mă greu

până dai de mirosul meu de cucută,

până dai de pruncul mereu

slobod şi paşnic

ca o răzvrătire de miel.

 

Nu sta ingenucheată , mamă!

sapă-mă mult

până dai de lujerii mei de livadă,

până dai de un lut

negru şi orb, asemenea mie.

 

Te strig, nu răspunzi. Poate sunt mut,

dar fost-a să-mi fie atât,

atât de mult urlet prin frunze,

că aş putea să-nfrunzesc iar

sfâşiată cum pleci,

învelită în pânze

şi în lacrimi de om.

Iată, eu

eu sunt un pom

înmuguresc peste toamnă, mamă,

mamă icoană

şi cât de frumos

anevoios

să-ţi mângâi obrazul pe-ascuns

cu foşnetele mele de mâini

ca un abur de pâini…

 

Eu plec să-mă-ntind printre crini,

de lumini

E vremea când

mă fumează îngerii, altfel cum

și de unde fum

şi atâta scrum?

Pielea mea, tabac ieftin şi bun

pentru cei de pe drum…

Îngerii mă fumează de-acum.

 

Nelegiuit mă fumează îngerii, mamă,

tu ia o lopată şi sapă mereu

până dai de pruncul tău slobod,

de mine, de eu…

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *