De la Bau-Bau… la Halloween

De la Bau-Bau… la Halloween
de Camelia Radulian

Lăsați! Nu mai scuipați în sân că Halloween ne atacă sau ne malformează veșnicia-pășnicia! Am avut și noi urâții noștri. Am crescut cu Bau-Bau, cu moroi, cu strigoi, draci, vârcolaci, zmei, ghionoaie și alte alea… și nu ni s-a mai activat vreo genă a violenței sau a sadismului. Nici că spaimele ne-au agresat dezvoltarea psiho-neuro-afectivo- bla-bla-bla!

Ne-am petrecut jumătate din copilărie cu inima cât un purice de frică – ba ascultând povești, ba crezând  amenințările cel puțin bisăptămănale ale adulților: te papă Bau-Bau! te ia Dracu! vine Baba Cloanța! vine moroiul!, ba la vederea vreunui Moș Crăciun nereușit (vă jur că nu am văzut în toată copilăria mea un Moș Crăciun care să nu mă pulverizeze de spaimă), cu barbă de vată, glugă de lepros, cu mutră de asasin în serie. Dar uite că n-am mai rămas șocați pe viață!

Nici măcar după ce am citit povești înfiorătoare, în care zmeii aveau n-șpe capete, nici vizualizând cu ochii minții scenele de o cruzime greu de imaginat din poveștile autohtone, în care crimele și chinuirea victimelor erau secvențe la fel de obișnuite precum spartul semințelor prin cinematografe sau precum veselirea generală în preajma Crăciunului, când se fragmenta jugulara porcului și când biata creatură se târa prin curte a agonie, cu sângele șiroind, nici atunci când se jumulea sub ochii nostri câte o găină opărită. Nu ne-am destabilizat emoțional  nici făcând pipi pe noi de spaimă, după ce bunica ne ducea, pe la 5-6 ani, să vedem mortul, un nene negru, umflat și cu vată în nas…. nimic din toate astea nu ne-a păncit. Doar ne-a ajutat sa extragem o concluzie. Și anume: nu cumva- ca tradiție- suntem niște îngeri de suavitate și discreție doar în închipuirea noastră? Nu cumva suntem niște oameni normali, cu obiceiuri bune și proaste- în egală măsură?

În altă ordine de idei, de ce să credem că doar alții au obiceiuri urâte și că doar obiceiurile urâte ale altora sunt menite să ne malformeze?
Viața nimănui nu e făcută doar din îngeri. Viața are și mult urât în ea. Are mister, repulsie, spaime.
Când dai piept în piept cu ele, când le intregrezi în viața ta, când le supui și le bagatelizezi, toate hidoșeniile astea nu mai reprezintă o forță uriașă. Doar divertisment. Sau o altă zi din seria ta de zile.

Deci, ca să n-o mai lungesc, e normal să avem ȘI o zi de confruntare și de celebrare a urâtului. Ține de igiena psihică să ne întâlnim din când cu urâtul sub formă de divertisment.

Așadar, nu contează că intenționați să vă oripilați/ speriați/îngrețoșați azi de măștile sau de personajele noastre tradiționale. Ori de dracii și vampirii occidentali.
N-am să înțeleg niciodată patriotismul furios cu care se aruncă lături în importurile de obiceiuri și tradiții. Ce are Halloweenul mai breaz sau mai puțin brez decât orice altă sărbătoare de împrumut? Ah! Știu ce veți spune, dar să nu-mi vorbiți despre kitsch și comercial, că n-o să cred niciodată că bâlciurile noastre sunt monumente de bun gust, rafinament și altruism.

Dar, dacă se tot bate monedă pe protejarea de invazia obiceiurilor și lucrurilor străine, atunci…de Dansul Pinguinului de pe la nunți, de băutul cafelei, de chiftele, sarmale, tango și Facebook de ce nu ne protejăm? Că doar nu s-a născut românul cu arborele de cafea în ogradă și cu tradiția cafelei în sânge, ori cu ritualul sfânt de feisbucărire în pridvor. Nici dansând vals sau tango pe acorduri de horă!

Că ia uite cum ne-am nărăvit la Facebook și la străinisme…. zău așa! Mai știți ce frumos era pe vremuri, eheeeei, când stăteam noi pe marginea șanțului și socializam? Și beam fresh de corcodușe sau smoothie de dude… Dar uite cum, așa, cu Halloween în bătătură, ne uităm tradițiile pașnice, milenare, ce zic eu milenare? -ancestrale, uite așa se duce dracu românismul, uite așa se alege praful de țărișoara noastră!

Păi e frumos?

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *