Cerul meu ca o brândușă împușcată
de Camelia Radulian
Bunicul e sfoară
de legat anotimpurile
să nu se mai ducă la vale
vlaga lui și picioarele prea bătrâne
să urce din nou dealul viilor
când vine la el primăvara
tocmai din aburul unei ciute căutându-l
sub frunze.
Până în mijlocul mâinii mi-a săpat el
un leagăn de lemn. Auzi?
Vântul prin el adie.
E sfoară bunicul
în jurul gâtului meu
și acest păr uriaș
pe care îl piaptănă îngerii
când dorm în iaz cu aripi de pești
colosal strivind
sub unghii și ochi
aerul lui de deasupra,
cerul.
Cerul meu
ca o brândușă împușcată.