Cerul meu ca o brândușă împușcată

Cerul meu ca o brândușă împușcată
de Camelia Radulian

Bunicul  e  sfoară

de legat anotimpurile

să nu se mai ducă la vale

vlaga lui și picioarele prea bătrâne

să urce din nou dealul  viilor

când vine la el primăvara

tocmai din aburul unei ciute căutându-l

sub frunze.

 

Până în mijlocul mâinii mi-a săpat el

un leagăn de lemn. Auzi?

Vântul prin el adie.

 

E sfoară bunicul

în jurul gâtului meu

și acest păr uriaș

pe care îl piaptănă îngerii

când dorm în iaz cu aripi  de pești

colosal strivind

sub unghii și ochi

aerul lui de deasupra,

cerul.

 

Cerul meu

ca o brândușă împușcată.

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *