Cel din urmă dezastru

Cel din urmă dezastru
de Camelia Radulian

Am ars împrejmuirile mele. Erau cărunte.

În cenușa lor am aprins o țigară de foi

și poate o frântură de Bach,

nu mai știu.

 

Toamnă.Tu nu ești.

Sângele îmi șiroiește

gări năpădite de frunze.

Cer fracturat.

Plouă femei triste din mâini.

 

Pielea mea e un caiet

în care închid

cel din urmă dezastru:

te iubesc.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *