Recomandari
de Camelia Radulian
Pământean, nelumesc
Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Te iert
Te iert că m-ai iubit ca pe-un popas de lungi tăceri și vremuri dispărute Asemeni lor și eu, cu vorbe mute, te iert că m-ai iubit de bun rămas. Ca o absență-n care crește fum, mințind frumos, te mai aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Verdele de rămas bun
Din poienele uitării, iarba nopții tot mai mult și mai mult, din altă vreme, și mai stins din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Cu ochi verzi, din verde frunza Verdele de ramas bun Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n astă seară, iar fântâna – peste ochii plini de cețuri și de ploi, tu, râzând, te-ai strâns din...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
EU SUNT MIRA…
O vedeam adesea, cuibarita de frig langa acelasi trunchi de copac, cu genunchii stransi la gura si cu capul ascuns intre maini. Murmura cuvinte numai de ea stiute, care se amestecau cu fosnetul frunzelor de toamna si se duceau pana hat! departe, luate de vant, se izbeau de portile caselor si plecau mai apoi pe mahalaua ingusta, lipindu-se de pietrele peste care nu pasea decat...
citeste mai departe ...