Poezia mea

Bitter moon
de Camelia Radulian

Bitter moon

  pe frunte ți se spijină parfumul garoafelor sub ochi, doliul văduvelor și totuși e liniște când te prelingi printre mărare zdrobind în treacăt cochilii de melc. Nu stiu ce spui, dar poștasul îți aruncă facturi în cutia poștală și când vrei să-l strigi, cuvintele se poticnesc în rugina ferestrei. Mașina de gunoi vine abia mâine. Azi văd din nou porumbeii la grâu, deși picură....

citeste mai departe ...


Plâns de ploaie verde
de Camelia Radulian

Plâns de ploaie verde

În multa, nerostita vieţii vină, Când ne-o cădea zăpada peste frunţi, Or să ne crească-n braţe patru punţi Şi-o să ne ştergem ochii de lumină. Înveșmântaţi în sarea astei lumi, Iubitul meu, cui oare o să-i pese? Păienjeni albi pe nume ne vor ţese Răcoare de castani şi de aluni. Voi spune-atunci: adună-mă cu mâna Din praful primăverii, dacă treci, Şi fă-mi pe trup cu...

citeste mai departe ...


Nelegiuit mă fumează îngerii
de Camelia Radulian

Nelegiuit mă fumează îngerii

Mamă, nu sta îngenuncheată ia o lopată şi sapă-mă greu până dai de mirosul meu de cucută, până dai de pruncul mereu slobod şi paşnic ca o răzvrătire de miel.   Nu sta ingenucheată , mamă! sapă-mă mult până dai de lujerii mei de livadă, până dai de un lut negru şi orb, asemenea mie.   Te strig, nu răspunzi. Poate sunt mut, dar fost-a...

citeste mai departe ...


Cerul meu ca o brândușă împușcată
de Camelia Radulian

Cerul meu ca o brândușă împușcată

Bunicul  e  sfoară de legat anotimpurile să nu se mai ducă la vale vlaga lui și picioarele prea bătrâne să urce din nou dealul  viilor când vine la el primăvara tocmai din aburul unei ciute căutându-l sub frunze.   Până în mijlocul mâinii mi-a săpat el un leagăn de lemn. Auzi? Vântul prin el adie.   E sfoară bunicul în jurul gâtului meu și acest...

citeste mai departe ...


Dangăt cu păr lung
de Camelia Radulian

Dangăt cu păr lung

Sunt un oraş cu umblet prin nămeţi Aici îşi cresc drumeţii prunci de grâu Sunt strada nimănui, m-am prins la brâu ca un cuţit cu toţi mesenii beţi. Eu vin din mere şi am dinţi de flori, În ochi am noduri moi ca un pământ săpat adânc în linişti de cuvânt Pe crupa mea stă şaua unor nori. Ziarele-mi beau praful prin bazar Nici veştile...

citeste mai departe ...


Abator de iluzii
de Camelia Radulian

Abator de iluzii

Am minţit când ţi-am spus „trecut”. De fapt, eşti grinda pe care atârnă noduri şi noduri în noapte toate zilele în care nu te-am putut părăsi, abator de iluzii şlefuindu-mi zarzării şi nălucile şi lintiţa bălţii şi râul care trecea cândva prin spatele ochilor. Dorm singură cu tine în fânul hambarelor, dorm bătrână şi ninsă, abstractă şi rece, păpuşa mea de trenţe cu nisip scârţâindu-mi...

citeste mai departe ...


Cel din urmă dezastru
de Camelia Radulian

Cel din urmă dezastru

Am ars împrejmuirile mele. Erau cărunte. În cenușa lor am aprins o țigară de foi și poate o frântură de Bach, nu mai știu.   Toamnă.Tu nu ești. Sângele îmi șiroiește gări năpădite de frunze. Cer fracturat. Plouă femei triste din mâini.   Pielea mea e un caiet în care închid cel din urmă dezastru: te iubesc.


de Camelia Radulian

Până la stele (Cum voi trai)

 Mi-e teamă respirând să nu ucid Secunda asta veșnic trecătoare Să nu te pierd, mă osândesc să-nchid Pe veci, în mine, timpul cu zăvoare. Că uite, iar vin zorii și nu stiu Cum se zidește în salcâmi o veste, Că am iubit, că s-a făcut târziu, Și-n tine am rămas doar o poveste. Cum voi trăi dacă-ntr-o zi, plecând, Uita-vom despre tot ce ni se-ntâmplă...

citeste mai departe ...


de Camelia Radulian

Pământean, nelumesc

Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de...

citeste mai departe ...


de Camelia Radulian

Te iert

Te iert că m-ai iubit ca pe-un popas de lungi tăceri și vremuri dispărute Asemeni lor și eu, cu vorbe mute, te iert că m-ai iubit de bun rămas. Ca o absență-n care crește fum, mințind frumos, te mai aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să...

citeste mai departe ...


Page 1 of 212