Gânduri

Oamenii pe care îi duc în suflet
de Camelia Radulian

Oamenii pe care îi duc în suflet

Oamenii pe care îi duc în suflet abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni. Fără speranță de bătrâni. Tremură. Dacă sunt de la țară, au mâini mari cât lopețile de demult, și atât de noduroase și aspre, că mângâierea lor agață mătasea din rochiile nepoatelor. Bătrânii aceștia se uită la tine...

citeste mai departe ...


De la Bau-Bau… la Halloween
de Camelia Radulian

De la Bau-Bau… la Halloween

Lăsați! Nu mai scuipați în sân că Halloween ne atacă sau ne malformează veșnicia-pășnicia! Am avut și noi urâții noștri. Am crescut cu Bau-Bau, cu moroi, cu strigoi, draci, vârcolaci, zmei, ghionoaie și alte alea… și nu ni s-a mai activat vreo genă a violenței sau a sadismului. Nici că spaimele ne-au agresat dezvoltarea psiho-neuro-afectivo- bla-bla-bla! Ne-am petrecut jumătate din copilărie cu inima cât un...

citeste mai departe ...


de Camelia Radulian

Pământean, nelumesc

Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de...

citeste mai departe ...