Gânduri
de Camelia Radulian
Oamenii pe care îi duc în suflet
Oamenii pe care îi duc în suflet, abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni, fără speranță de bătrâni. Tremură. Nu fiindcă eu îi privesc printr-o prismă afectată și patetică, ci fiindcă există tremur și există bătrânețe, și miros de pipi, și părăsire, chiar dacă ai în casă un lighean de tablă...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Ce nu se face azi
În această zi, cei certați să își dea mâna, cei asmuțiți să se ierte, cei care se dușmănesc, să-și uite pricinile! Omul hain, pizmuitorul, clevetitorul, mâniosul și tot cel care nu-și poate vedea limpede viața lui, din câtă strâmbătate și urâciune vede la altul, să știe că nu-i păcat mai mare să-și țină azi aceste năravuri. Dacă azi nu ierți, nu vei fi iertat. Dacă...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
De la Bau-Bau… la Halloween
Lăsați! Nu mai scuipați în sân că Halloween ne atacă sau ne malformează veșnicia-pășnicia! Am avut și noi urâții noștri. Am crescut cu Bau-Bau, cu moroi, cu strigoi, draci, vârcolaci, zmei, ghionoaie și alte alea… și nu ni s-a mai activat vreo genă a violenței sau a sadismului. Nici că spaimele ne-au agresat dezvoltarea psiho-neuro-afectivo- bla-bla-bla! Ne-am petrecut jumătate din copilărie cu inima cât un...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Pământean, nelumesc
Te iubesc scotocind în amurg de cetăți Prin creneluri subțiri, desenându-te fin Pe o stradă de rând, sub o umbră de pin: Te iubesc princiar, doamna mea. Zvârcolit te iubesc, te respir fumegând Când îmi pui pe obraz, nufăr cald, fruntea ta Te iubesc în genunchi și în albul de nea Nelumesc și suav, draga mea. Mă-nfior,omenesc , așteptând printre ploi Cu o mână de...
citeste mai departe ...