ARTICOLE

Oamenii pe care îi duc în suflet
de Camelia Radulian

Oamenii pe care îi duc în suflet

Oamenii pe care îi duc în suflet, abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni, fără speranță de bătrâni. Tremură. Nu fiindcă eu îi privesc printr-o prismă afectată și patetică, ci fiindcă există tremur și există bătrânețe, și miros de pipi, și părăsire, chiar dacă ai în casă un lighean de tablă...

citeste mai departe ...


Ce nu se face azi
de Camelia Radulian

Ce nu se face azi

În această zi, cei certați să își dea mâna, cei asmuțiți să se ierte, cei care se dușmănesc, să-și uite pricinile! Omul hain, pizmuitorul, clevetitorul, mâniosul și tot cel care nu-și poate vedea limpede viața lui, din câtă strâmbătate și urâciune vede la altul, să știe că nu-i păcat mai mare să-și țină azi aceste năravuri. Dacă azi nu ierți, nu vei fi iertat. Dacă...

citeste mai departe ...


Aproape tango
de Camelia Radulian

Aproape tango

Tălpile vor înțepa asfaltul rotund în timp ce părul va lua forma apelor subterane nu va pluti, va fi ca rândurile din scrisorile soldaților, negre și ample apoi va cădea apoi va veni al doilea război mondial va avea o mână explodată și în cealaltă va ține un canar mort duminica seara, după ce aerul va trece întâi pe la azil și va rupe frunze...

citeste mai departe ...


De la Bau-Bau… la Halloween
de Camelia Radulian

De la Bau-Bau… la Halloween

Lăsați! Nu mai scuipați în sân că Halloween ne atacă sau ne malformează veșnicia-pășnicia! Am avut și noi urâții noștri. Am crescut cu Bau-Bau, cu moroi, cu strigoi, draci, vârcolaci, zmei, ghionoaie și alte alea… și nu ni s-a mai activat vreo genă a violenței sau a sadismului. Nici că spaimele ne-au agresat dezvoltarea psiho-neuro-afectivo- bla-bla-bla! Ne-am petrecut jumătate din copilărie cu inima cât un...

citeste mai departe ...


Plâns de ploaie verde
de Camelia Radulian

Plâns de ploaie verde

În multa, nerostita vieţii vină, Când ne-o cădea zăpada peste frunţi, Or să ne crească-n braţe patru punţi Şi-o să ne ştergem ochii de lumină. Înveșmântaţi în sarea astei lumi, Iubitul meu, cui oare o să-i pese? Păienjeni albi pe nume ne vor ţese Răcoare de castani şi de aluni. Voi spune-atunci: adună-mă cu mâna Din praful primăverii, dacă treci, Şi fă-mi pe trup cu...

citeste mai departe ...


Nelegiuit mă fumează îngerii
de Camelia Radulian

Nelegiuit mă fumează îngerii

Mamă, nu sta îngenuncheată ia o lopată şi sapă-mă greu până dai de mirosul meu de cucută, până dai de pruncul mereu slobod şi paşnic ca o răzvrătire de miel.   Nu sta ingenucheată , mamă! sapă-mă mult până dai de lujerii mei de livadă, până dai de un lut negru şi orb, asemenea mie.   Te strig, nu răspunzi. Poate sunt mut, dar fost-a...

citeste mai departe ...


Cerul meu ca o brândușă împușcată
de Camelia Radulian

Cerul meu ca o brândușă împușcată

Bunicul  e  sfoară de legat anotimpurile să nu se mai ducă la vale vlaga lui și picioarele prea bătrâne să urce din nou dealul  viilor când vine la el primăvara tocmai din aburul unei ciute căutându-l sub frunze.   Până în mijlocul mâinii mi-a săpat el un leagăn de lemn. Auzi? Vântul prin el adie.   E sfoară bunicul în jurul gâtului meu și acest...

citeste mai departe ...


Dangăt cu păr lung
de Camelia Radulian

Dangăt cu păr lung

Sunt un oraş cu umblet prin nămeţi Aici îşi cresc drumeţii prunci de grâu Sunt strada nimănui, m-am prins la brâu ca un cuţit cu toţi mesenii beţi. Eu vin din mere şi am dinţi de flori, În ochi am noduri moi ca un pământ săpat adânc în linişti de cuvânt Pe crupa mea stă şaua unor nori. Ziarele-mi beau praful prin bazar Nici veştile...

citeste mai departe ...


Dansează, domnule, dansează…
de Camelia Radulian

Dansează, domnule, dansează…

Sărut mâinile, domniță! Sărbători fericite! Să vă dea Dumnezeu sănătate! – spuse aerului din urma ei, deşi ea zăbovise în faţa lui puţin, doar cât o bătaie de aripă în zumzetul ostenit al peronului dintr-o gară din sud. Mototoli hârtia de un leu în buzunarul întărit de frig şi calculă din nou. Acum am fix treij’ de lei. Fix! Doamne-ajută! O să vină şi trenul...

citeste mai departe ...


Abator de iluzii
de Camelia Radulian

Abator de iluzii

Am minţit când ţi-am spus „trecut”. De fapt, eşti grinda pe care atârnă noduri şi noduri în noapte toate zilele în care nu te-am putut părăsi, abator de iluzii şlefuindu-mi zarzării şi nălucile şi lintiţa bălţii şi râul care trecea cândva prin spatele ochilor. Dorm singură cu tine în fânul hambarelor, dorm bătrână şi ninsă, abstractă şi rece, păpuşa mea de trenţe cu nisip scârţâindu-mi...

citeste mai departe ...


Page 1 of 212