ARTICOLE
de Camelia Radulian
Am așteptat să vină noaptea mai repede
”– Fă, fată, fă, scoal’ în sus, că vine popa cu Iordanu’! Dă fuga și dă cu apă pe ochi, că mă faci de râsu’ lumii! Scoal’, fă! N-auzi?” Trăgea, biata, de macatul aspru ca rogojina, iar eu trăgeam de el înapoi peste ochi. ”– Lasă-l, maică, că mai are până ajunge la noi! Mă scol io!” Mirosea în casă a naftalină și a cenușă...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
În uitarea iernilor de odinioară
Există în mulți dintre noi o nostalgie a sărăciei și a suferinței, în special în preajma sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă nu a arătat și nu a fost așa, ni se face cumva dor de o bunică albă, încovoiată, cu mâini aspre și noduroase, trăind într-o casă mică, puțină, cu miros de busuioc și de lemn încins. De biscuiții și ciocolățelele ascunse în cizmele uzate,...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Oamenii pe care îi duc în suflet
Oamenii pe care îi duc în suflet, abia dacă mai există. Au haine cu miros de naftalină și ochi foarte cuminți, cu iriși tulburi, aproape orbi. Sunt bătrâni, fără speranță de bătrâni. Tremură. Nu fiindcă eu îi privesc printr-o prismă afectată și patetică, ci fiindcă există tremur și există bătrânețe, și miros de pipi, și părăsire, chiar dacă ai în casă un lighean de tablă...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Ce nu se face azi
În această zi, cei certați să își dea mâna, cei asmuțiți să se ierte, cei care se dușmănesc, să-și uite pricinile! Omul hain, pizmuitorul, clevetitorul, mâniosul și tot cel care nu-și poate vedea limpede viața lui, din câtă strâmbătate și urâciune vede la altul, să știe că nu-i păcat mai mare să-și țină azi aceste năravuri. Dacă azi nu ierți, nu vei fi iertat. Dacă...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Aproape tango
Tălpile vor înțepa asfaltul rotund în timp ce părul va lua forma apelor subterane nu va pluti, va fi ca rândurile din scrisorile soldaților, negre și ample apoi va cădea apoi va veni al doilea război mondial va avea o mână explodată și în cealaltă va ține un canar mort duminica seara, după ce aerul va trece întâi pe la azil și va rupe frunze...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
De la Bau-Bau… la Halloween
Lăsați! Nu mai scuipați în sân că Halloween ne atacă sau ne malformează veșnicia-pășnicia! Am avut și noi urâții noștri. Am crescut cu Bau-Bau, cu moroi, cu strigoi, draci, vârcolaci, zmei, ghionoaie și alte alea… și nu ni s-a mai activat vreo genă a violenței sau a sadismului. Nici că spaimele ne-au agresat dezvoltarea psiho-neuro-afectivo- bla-bla-bla! Ne-am petrecut jumătate din copilărie cu inima cât un...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Plâns de ploaie verde
În multa, nerostita vieţii vină, Când ne-o cădea zăpada peste frunţi, Or să ne crească-n braţe patru punţi Şi-o să ne ştergem ochii de lumină. Înveșmântaţi în sarea astei lumi, Iubitul meu, cui oare o să-i pese? Păienjeni albi pe nume ne vor ţese Răcoare de castani şi de aluni. Voi spune-atunci: adună-mă cu mâna Din praful primăverii, dacă treci, Şi fă-mi pe trup cu...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Nelegiuit mă fumează îngerii
Mamă, nu sta îngenuncheată ia o lopată şi sapă-mă greu până dai de mirosul meu de cucută, până dai de pruncul mereu slobod şi paşnic ca o răzvrătire de miel. Nu sta ingenucheată , mamă! sapă-mă mult până dai de lujerii mei de livadă, până dai de un lut negru şi orb, asemenea mie. Te strig, nu răspunzi. Poate sunt mut, dar fost-a...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Cerul meu ca o brândușă împușcată
Bunicul e sfoară de legat anotimpurile să nu se mai ducă la vale vlaga lui și picioarele prea bătrâne să urce din nou dealul viilor când vine la el primăvara tocmai din aburul unei ciute căutându-l sub frunze. Până în mijlocul mâinii mi-a săpat el un leagăn de lemn. Auzi? Vântul prin el adie. E sfoară bunicul în jurul gâtului meu și acest...
citeste mai departe ...
de Camelia Radulian
Dangăt cu păr lung
Sunt un oraş cu umblet prin nămeţi Aici îşi cresc drumeţii prunci de grâu Sunt strada nimănui, m-am prins la brâu ca un cuţit cu toţi mesenii beţi. Eu vin din mere şi am dinţi de flori, În ochi am noduri moi ca un pământ săpat adânc în linişti de cuvânt Pe crupa mea stă şaua unor nori. Ziarele-mi beau praful prin bazar Nici veştile...
citeste mai departe ...